PARIS - De ziua îndrăgostiţilor

PARIS - Februarie 2007

AMR 17 zile până la ziua îndrăgostiţilor. Un parfum mişto, o cutie de bomboane belgiene şi un buchet de flori mă gândesc că nu au cum să dea greş. Încolţesc însă, precum cartofii bunicii depozitaţi peste iarnă în beci, şi alte idei. Cea care îmi surâde mai mult este şi cea care necesită un efort suplimentar: "cum ar fi să o duc la Paris?"

Să o ţin de mână în timp ce ne plimbăm pe străduţele cochete, să îi cuprind mijlocul, să mă uit în ochii ei şi să îi spun că o iubesc. Să vizităm obiectivele turistice, să gustăm din finele bucate franţuzeşti, să ne bucurăm de faptul că suntem tineri şi îndrăgostiţi. Îmi sună atât de bine încât încep de îndată pregătirile, iar peste două zile am deja biletele de avion. Pentru că nu vreau să risc să dea întâmplător peste ele, decid să le ţin într-un sertar la birou. Ideea este să amân cât mai mult momentul în care îi voi spune de surpriză. Peste încă o zi reuşesc să găsesc şi o cazare faină prin Booking. Devine din ce în ce mai greu să păstrez secretul faţă de ea, dar trebuie. Verific prognoza meteo, o să fie cam rece, dar în momentul ăsta e prea puţin important. O colegă îmi sugerează să compun o listă cu câteva obiective şi cu programul aferent acestora, în ideea de a fi cât mai eficienţi odată ajunşi acolo. Îi mulţumesc şi intru pe modul de cercetare.

Realizez, cu aproximativ o săptămână rămasă până la plecare, că nu avem paşapoarte valabile, na' belea! Mă văd astfel nevoit să dezvălui surpriza mult mai devreme decât anticipasem. Bucuria din ochii ei la auzul veştii m-a făcut oarecum să regret faptul că am amânat atât momentul. În trei zile rezolvăm situaţia acestor documente, astfel că suntem gata de aventură.

Ceasul abia ce sună o dată şi, în fix două secunde, suntem în picioare. Azi e plecarea! Vremea, deşi posomorâtă, nu ne poate diminua entuziasmul, nu nu. În timp ce apa plină de clor de la robinet îmi stropeşte faţa adormită, îmi spun în sine că mâine dimineaţă o să mă spăl cu apă de trandafiri, am citit undeva că asta folosesc parizienii. Mic dejun compus din pâine prajită cu margarină şi gem? Ha! Mâine o să servim un croissant cu unt şi dulceaţă de cireşe amare, un iaurt cremos, fructe şi un pahar mare de suc de portocale, am zis!

Ajungem la aeroport, trecem de check-in şi urcăm în aeronavă (Tarom)

Suntem puţin emoţionaţi, este pentru prima oară când zburăm cu avionul. În doar câteva secunde plutim deasupra norilor, iar cei 900 km/h cu care străbatem aerul nu se resimt în interior. Luăm micul dejun, ascultăm puţină muzică şi în aproximativ două ore aterizăm în capitala Franţei.

Luăm un autobuz din aeroport şi coborâm în apropierea staţiei de metrou Franklin D. Roosevelt. Verificăm harta şi vedem că hotelul la care avem rezervare este lângă staţia Miromesnil. Cumpărăm două bilete şi în câteva minute ajungem la destinaţie. Ne cazăm şi ieşim să cutreierăm străzile oraşului. Prima oprire, biserica Saint Augustin, o clădire impozantă. Orga din interior este la rândul ei imensă.

Continuăm să ne plimbăm, fără un obiectiv anume, doar să luăm pulsul metropolei.

Intrăm la un Mc'Donald să testăm cartofii pai, de care auzisem că nu se compară cu cei de la noi, chiar dacă în principiu este vorba de acelaşi restaurant. Putem confirma diferenţa, e ca de la cer la pământ, idem pentru Pepsi/Fanta. Acum că am astâmpărat foamea, putem din nou a colinda. Fără să ne fi propus, ajungem la Moulin Rouge. Bulevardul pe care se află localul este plin de sex shop-uri, oarecum de aşteptat.

A doua zi, după un mic dejun copios, o luăm agale către primul obiectiv turistic: Turnul Eiffel!

Descoperim însă, vis-à-vis de turn, un acvariu, CinéAqua. Realizăm desigur că n-are cum să fie mai "periculos" decât cel de pe faleza Constanţei, dar decidem să îi acordăm totuşi o şansă :) Aveam să pierdem ore bune în interior, dat fiind faptul că este pur şi simplu foarte mare. Multe specii de peşti, de la cei mici şi până la rechini. Cinematograful din interiorul unui bazin captează atenţia tuturor, e într-adevăr un spectacol pe cinste.

Bun, să revenim la obiectivul principal.

Având în vedere data din calendar, sperăm să nu fie aglomeraţie. Sunt câteva persoane la rând, dar e absolut rezonabil. Plătim biletul şi începem ascensiunea.

Da, altfel se vede Parisul de la înălţime. În depărtare se observă Domul Invalizilor şi Turnul din Montparnasse:

Cartierul La Défense:

Parcul Champ de Mars:

Gustave Eiffel:

Thomas Edison:

Luminiţele montate pe turn sunt de mare efect după asfinţit.

Le urmăreşte, le cheamă, poate poate prinde una. În sinea ei spune: "Ahh, ce aş vedea raţele astea grase într-un sos de portocale, lângă nişte cartofi cu rozmarin la cuptor". Îi şterg băluţa înainte să o vadă vreun agent de securitate şi părăsim discret zona de grătar.

Continuăm să descoperim la pas străduţele şi cafenelele până spre seară. La un moment dat ni se face foame, şi cum lângă hotel există un restaurant cu specific asiatic, nu ezităm să îl testăm. Vânzătorul, un chinez la vreo 50 de ani, nu prea înţelege limba engleză, iar franceza noastră de baltă e cam ca a lui de bună. Omul e însă inventiv, începe din senin să arate cu degetul şi să reproducă sunetul unor animale. Înţelegem astfel că în partea dreaptă e porc, în mijloc e vită şi în stânga e pui. Are o privire caldă şi râde şi el de propriile imitaţii, unele reuşite, altele mai puţin. Ne-a binedispus atât de mult prin felul lui de a fi încât am mai trecut pe la el de câteva ori.

Ploaia bate în geam şi ne trezeşte, e dimineaţă. Hm, o vreme numai bună pentru a vizita cartierul La Défense şi mall-ul Quatre-Temps. Ne-am împrietenit cu aparatul de la metrou ce eliberează biletele de călătorie:

Cu harta:

Cu vagoanele:

Harta cartierului:

Grande Arche ni se arată impunător, noi David, el Goliat.

Vântul bate în rafale, dar plătim biletul, iar liftul ne permite prin pereţii de sticlă să vedem cum oamenii devin din ce în ce mai mici pe măsură ce urcăm. E şi mai frig pe terasă, sunt doar 4 grade, dar merită, avem parte de o panoramă frumoasă.

Până spre seară vizităm mall-ul Quatre-Temps, un complex comercial foarte mare. Cum avem timp de pierdut, facem ceva cumpărături şi luăm bilete la film, Taxi 4, o comedie franţuzească. Observ că pe bilete nu sunt menţionate numerele locurilor din sală, dar nu-mi bat capul. Cu 15 minute înainte de a începe filmul ne prezentăm la intrare. E coadă, iar parizienii ăştia îşi cam dau coate unu altuia, oare de ce? În momentul în care se deschid uşile oamenii încep să se calce serios pe bătături, văd chiar şi o geantă care aterizează în buclele unui tânăr. Ulterior aveam să înţeleg de ce au procedat aşa, pentru că biletele erau la "liber". Fiecare se aşeza unde îi convenea sau, mai bine zis, unde prindea. Recunosc că am avut un puternic şoc cultural, obişnuit fiind cu politica cinematografelor de la noi, unde e relativ civilizat.

Fotografiem clădirile de birouri şi ne facem intrarea pe Champs-Élysées, un bulevard.. să zicem cunoscut, pe care aveam şi noi să îl parcurgem în drum spre următorul obiectiv.

Arcul de Triumf:

Vizităm muzeul din interiorul acestuia:

Urcăm pe terasă, de unde admirăm jocul de lumini al Turnului Eiffel!

Ploaia a încetat, astfel că e un prilej foarte bun pentru a face o plimbare cu vaporaşul pe Sena. Suntem întrebaţi în ce limbă dorim să avem parte de traducere şi ni se oferă un headset cu ajutorul căruia primim informaţii despre obiectivele de pe traseu. Şi, ca să încheiem seara într-o notă dulce, servim o clătită cu nutela care ne-a mers la suflet.

Astăzi vizităm parcul de distracţii Disneyland. Este o zi superbă de Februarie, rece, dar senină şi cu soare. Luăm micul dejun şi pornim către locul de "joacă". Metroul este, din nou, cel mai rapid mijloc de transport. Vagoanele ce ies din Paris sunt diferite de cele care circulă în interiorul oraşului, sunt mai moderne, mai rapide. Taxa de intrare în parc este relativ mare, dar din punctul meu de vedere merită pe deplin. Accesul la fiecare distracţie în parte se face pe baza unui tichet care se eliberează gratuit de către un automat ce se află în imediata apropiere. Pe tichet este ştanţată ora la care te poţi prezenta pentru a te bucura de experienţa respectivă, lucru foarte util în momentul în care este foarte aglomerat, întocmai situaţia în care ne aflam şi noi. Nu există limită de câte ori te poţi bucura de o anumită distracţie, aici doar timpul îţi este inamic, pentru că distracţiile sunt foarte multe, cozile lungi şi ziua scurtă :)

Aici am văzut un film 6D de câteva minute, cu platformă care se mişcă, vânt şi efecte vizuale/sonore. Am vizitat, cu aproximaţie, 70% din parc. Este foarte mare şi o zi nu este suficientă pentru a te bucura de o experienţă deplină, iar asta în luna Februarie. În plină vară cred că este nevoie de o săptămână întreagă. Dacă ţi se face foame, ai un han de cowboy unde poţi trage pentru a mânca, ca să poţi reveni cât mai repede la "joacă". Există două căi ferate mari, una care înconjoară parcul

şi încă una care străbate insula, ambele de senzaţie.

Casa groazei:

Castelul prinţesei:

Tunul spaţial:

Căsuţa lui Robinson Crusoe:

Insula piraţilor:

Am râs şi am chiuit până mi-au dat lacrimile de bucurie. Cele de tristeţe au venit după, când am realizat că îmi lipseşte portofelul. L-am recuperat de la recepţie, şi nu mică mi-a fost bucuria când am văzut ce lipseşte, "doar" acele câteva sute de euro. Bine că nu mi-a luat şi actele, că aş fi făcut drumuri la ambasadă. După o zi lungă şi obositoare mergem direct la hotel, să facem nani.

Dimineaţa următoare, din nou la plimbare.

Domul Invalizilor, locul de odihnă a lui Napoleon Bonaparte, este un obiectiv ce trebuia bifat. Aici se află şi cel mai mare muzeu militar din lume.

Turişti în propriul oraş:

Sună clopoţelul, e pauză :))

Vede caruselul, mă trage energic de mână şi îmi repetă: "hai să ne dăm, hai să ne dăm!" Două mişcări scurte şi este deja în spinarea bietului ponei, şi apăi să vezi ce bice îi mai dă. Alerg şi abia reuşesc să urc în caleaşca ce era trasă la galop.

Basilica Sacré Coeur e superbă, la fel şi panorama asupra oraşului. Aici am auzit pentru prima dată, după atâtea zile, dulcele grai românesc.

Vizita catedralei Notre Dame a durat ceva, pe cât este de imensă, pe atât de frumoasă. Arhitectura gotică, cele 3 roze (vitralii), cripta cât şi comoara au meritat timpul acordat. Din nefericire ne-am întins atât de mult la interior încât am pierdut ultima oră de acces pentru turnuri.

O altă zi, o altă plimbare.

Paşii ne poartă spre Centrul Cultural Georges Pompidou:

"Oh la la", cum ar zice parizienii, ce de-a lume! Un artist de stradă captează atenţia oamenilor prin diverse trucuri cu un puternic efect vizual. Căscăm şi noi ochii preţ de câteva minute bune, după care vizităm complexul, ce include şi atelierul lui Brâncuşi. Găzduieşte de asemenea o vastă biblioteca publică, muzeul naţional de artă modernă şi un centru de muzică şi cercetare acustică.

Turnul din Montparnasse, un zgârie nori, ne tot fură privirea de vreo două zile. Decidem să urcăm la etajul 56, aproximativ 210 metri, de unde admirăm vederea.

Gara Montparnasse:

Iată că vine şi ziua în care, cu tristeţe, facem bagajul. Aeronava (Air France) aşteaptă să ne îmbarcăm.

Adio croissant pufos, o să îmi fie tare dor de tine!

Curând suntem în aer şi privim pătura de nori:

Apoi Alpii, în toată splendoarea lor:

Aterizăm pe aeroportul din Bucureşti şi am senzatia că am lăsat ceva în urmă, oare ce o fi? Sutele de euro, o amprentă pe bara din metrou, lacrimile de bucurie sau.. poate doar locuri încă nedescoperite? Cred.. cred că trebuie să revin.. cu ea de mână, haihui pe străzile Parisului!

  FOTO: Nokia N73
AUDIO: Cântec de dragoste
VIDEO: Vedere