BALCHIK - Un obiectiv nou

BALCHIK - August 2011

Probabil că nu este clipă mai frumoasă a unei zile de vară ca aceea în care soarele cald abia începe să biruie răcoarea zorilor, când boarea dimineţii întârzie şi încă nu lasă loc toropelii aduse de căldura din miezul zilei. Aşa începe drumul nostru spre plaja Modern din Constanţa, devreme, cu bucurie şi cu îngheţată la cornet. Marea se iveşte curând, şi de n-ar fi traista încărcată, aş alerga spre ea. Nisipul, deşi rece, ne mângâie tălpile în căutarea unui locşor pentru cearşaf, ocazie perfectă pentru a admira spectacolul oferit de valurile înalte.

Identificăm bucăţica de plajă care are cele mai puţine scoici pe metru pătrat, moment în care arunc bagajul cât colo, trag aer în chieptul golaş (lasă că mă fac eu mare şi creşte şi părul), rag din toţi rărunchii, ridic umbrela deasupra capului şi încerc dintr-o singură lovitură puternică să o înfig în nisip. Canci! Tot ce reuşesc e să stârnesc râsetele turiştilor şi aproape să rup ţeava de aluminiu. Să privim însă partea bună, vremea e superbă, lumea se amuză, viaţa e frumoasă! Apropo, o lopăţică are cineva?

Încet, dar sigur, izbutesc să duc lucrarea la bun sfârşit, iar umbra îşi face de îndată loc. Aha, cine e mare şmecher în viaţă acum, aud? Urmează desigur o baie în mare şi apoi lectura mult aşteptată încă de acum două zile, când iubita mi-a luat cadou un volum de la târgul de carte aflat pe faleza cazinoului. Scrisă de Mihai Tatulici într-un stil care mi se potriveşte, "Români simpatici" avea să fie citită până la asfinţitul soarelui, cu toate cele 435 de pagini ale sale.

După câteva dimineţi petrecute pe plajă şi câteva seri petrecute la plimbare, timp în care am prins un bronz uniform, gazda noastră ne întreabă dacă vrem să vizităm Balchik-ul. Cum să nu, abia aşteptăm să descoperim Bulgaria! Cine organizează excursia? Răspunsul nu întârzie: biserica! Ai de plm.. cum se nimereşte de toţi martorii lui Iehova, toţi preoţii şi toate măicuţele ajung fie să îmi bată la uşă, fie să mă abordeze pe stradă cu pliante, iar acum să merg în excursie cu ei? Parcă şi aud cântecele religioase redate de pe casetă, în timp ce o babă evlavioasă derulează înapoi banda cu un creion neascuţit. Costul transportului e însă pomană curată, şi apoi îmi plac experimentele sociologice, aşa că acceptăm provocarea. Mâine dimineaţă e plecarea!

Autocarul, un Mercedes Benz, arată chiar bine, plus că are şi instalaţie de aer condiţionat. Curând purcedem la drum, cu închinările de rigoare ale tuturor celor din maşină. Deşi sunt lupul între oi, nu ies din ritual, nu vreau să bănuiască nimic. Câteva mătănii mai târziu ajungem în Vama Veche. Oare oprim pentru o porţie de hamsii? Se pare că nu, probabil nu o fi dezlegare la peşte. În fine, cât aştept lămuriri cu privire la cine şi de ce este legat, autocarul ajunge şi parchează lângă un supermarket vis-à-vis de intrarea în grădina botanică din Balchik. Ni se comunică faptul că putem alerga de capul nostru atât timp cât la ora stabilită suntem înapoi, pentru că mai urmează şi alte obiective. Opa, n-am ştiut că sunt mai multe pe listă, ce să zic, amin!

Interesante bancnotele (leva) astea de hârtie ale bulgarilor, îmi aduc aminte de ale noastre din anii '90. Plătim cele două bilete, unul pentru grădina botanică, unul pentru castelul Reginei Maria şi intrăm.

Planul grădinii:

Marea Neagră se zăreşte în planul îndepărtat.

O alee împrejmuită de conifere.

Fiecare plantă are o tăbliţă pe care este notată denumirea ei.

Urmează o expoziţie foarte mare de cactuşi, atât la exteriorul cât şi în interiorul serei.

Faleza:

La coada pentru degustarea vinurilor.

Am primit mai multe sortimente, iar de menţionat ar fi vinul cu migdale şi rachiul de pepene galben, ambele de excepţie.

Trebuie să precizez că tot ce vedeţi înăuntrul casei de vinuri Queen's Winery House nu veţi regăsi în altă parte. Produsele expuse se fabrică exclusiv aici şi în multe cazuri sunt serii limitate.

Apă după vin?

Cascada (privită de sus)

Castelul Reginei Maria:

Ştiţi ce fructe sunt? Vă spun eu: Kaki

Bolta viţei de vie e plină de struguri parfumaţi.

Roată de moară:

Aşa-i că e frumoasă foc?

Noi doi şi cascada.

Spre căsuţa plină cu suveniruri.

O altă cascadă, iar sus este căsuţa de vinuri.

Băile castelului:

Grădina cu trandafiri:

Strugure de Oregon:

De prin grădină culese:

Se apropie ora de plecare spre un nou obiectiv de care nu ştim absolut nimic, dar nu putem pleca fără să mâncăm ceva, aşa că tragem la un han. Ne întâmpină un bulgar foarte jovial ce ne urează bine aţi venit (în limba română) şi ne aduce două meniuri. Bucatele gustoase, iar kamenitza a mers la suflet! Înainte să urcăm în autocar facem o ultimă oprire la supermarket de unde luăm caramele, ştiţi voi, din alea adevărate, tari, de scos maselele.

Ritualul de închinare se repetă şi abia după plecăm din nou la drum. Turnul ăsta îmi aduce aminte de excursia în Paris, dar de data asta suntem în staţiunea Sunny Beach. Ca şi la Balchik, suntem liberi să cutreierăm, dar la ora stabilită musai să fim prezenţi.

Plaja lată, nisipul auriu şi extrem de fin, apa foarte curată.

De prin staţiune adunate:

Gaşca lui Isus, hai, spre următorul obiectiv! Motorul porneşte însă abia după ce termină toţi participanţii de închinat.

Mă surprinde foarte mult faptul că nu am intrat în nicio biserică până acum, chiar nu-mi vine a crede. Ei, cum gura păcătosului adevăr grăieşte, ajungem la o mănăstire, Aladja. Avem şi aici o oră fixă de întoarcere.

Intrăm într-o curte destul de spaţioasă şi facem stânga spre muzeu. Aici regăsim diferite obiecte religioase şi observăm modul în care trăiau călugării hermiţi din secolul 13. Mănăstirea este una dintre cele 120 de mănăstiri din piatră situate în apropierea ţărmului Mării Negre şi reprezintă unul dintre cele mai vechi aşezăminte religioase de pe teritoriul Bulgariei.

Ne întoarcem la aleea principală şi mergem către chiliile săpate în stâncă.

Pe drumul spre ieşire vedem un indicator pe care scrie: catacombe! Timpul ne presează şi nu ştim de ce sunt în stare credincioşii ăştia dacă întârziem, dar ne asumăm riscul şi ne ducem!

După aproximativ un kilometru ajungem. Ce zici iubita, ne aventurăm? Hai, tu prima!

Cum colindam noi pe acolo, la un moment dat o aud cum strigă: liliacu!! Aargh, unde unde, ia-l de pe mine!!

Aha, îţi arde de glume, bine, te-am tăiat de la porţia de caramele. Ne întoarcem la autocar unde ne luăm o papară în adevăratul sens al cuvântului. Fraţilor, dar ce s-a întâmplat cu întoarcerea celuilalt obraz? Hai că n-am întârziat aşa de mult. Da' de unde, n-ai cum să te înţelegi cu credincioşii ăştia, sunt răi de tot.

Negreşit toată lumea începe iar să se închine, dar acum mă întreb dacă pentru un drum bun, sau pentru pedepsirea păcătoşilor, muahahahahaha :))

Facem o ultimă oprire în Varna pentru a cumpăra diverse dulciuri şi apoi ne îndreptăm spre Constanţa. Întrucât a fost o excursie demnă de.. povestit, mai vrem călătorii organizate de biserică!!

  FOTO: Sony DSC-H3
AUDIO: Cântec de dragoste
VIDEO: Vedere