SUCEAVA - De ziua bunicii

Posted by SONYC May 08, 2019

SUCEAVA - De ziua bunicii

SUCEAVA - Septembrie 2009

Urmează ziua de naştere a bunicii, ocazie la care negreşit trebuie să participăm. Ah, parcă şi văd masa mare, încărcată cu bucate alese şi vinuri. Ei, cum să uit de tărie, ea este servită atât ca aperitiv cât şi pe parcursul întregului ospăţ. Bine aţi venit în Bucovina! Ştim însă că nu o să fie doar distracţie. E toamnă, iar la căsuţa din deal s-a lucrat ogorul astă primăvară. Rămâne să aflăm la faţa locului ce anume s-a cultivat, şi tot atunci să culegem roadele. Hai, să înceapă călătoria!

În ciuda faptului că a ridicat steagul alb, porumbul, sau păpuşoiul cum i se spune în Suceava, nu va fi cruţat. Fără doar şi poate zilele îi sunt numărate.

Via geme sub greutatea strugurilor parfumaţi.

Rumene şi coapte, merele îşi aşteaptă şi ele rândul să fie culese.

Pisicile, ei bine, ele vor alintate.

O floare din grădină:

Împrumutăm maşina mătuşii şi vizităm nişte rude din Moara, o comună alăturată. Îmi aduc aminte că obişnuiam, copil fiind, să îi străbat des uliţele cu bicicleta. Pe cât îmi era de dragă, pe atât de repede o aruncam în şanţ de îndată ce zăream câte un cireş plin în curtea vreunui gospodar. Săream gardul, mă cocoţam în vârful copacului şi băgam cireşele cu pumnul în gură. Nu le alegeam.. nici de viermi, nici dacă sunt coapte ori ba şi nici nu scuipam toţi sâmburii, nu aveam timp, ştiam că o să fiu curând descoperit. Se întâmpla să îmi mai fur câte o urecheală, dar de cele mai multe ori scăpam doar cu o batjocoră şi eterna ameninţare: "lasă că aflu eu al cui eşti!" Să revin însă în zilele noastre, trecem pe lângă turnul de apă, coborâm valea şi imaginea comunei întipărită în copilărie rămâne neschimbată, se pare că timpul a stat în loc pe aceste meleaguri. Rudele ne întâmpină voioşi, iar revederea cu ei ne bucură sufletele. Povestim, surprind câteva imagini din bătătură..

şi iată că ne luăm la revedere. Cuprind cu ambele braţe desaga plină ce ni se oferă, o pun în maşină şi plecăm spre uncheşu'.

Aici o găsim pe bunica care îşi făcuse de treabă cu ceva nuci verzi. Ne aşezăm lângă ea şi începem şi noi a curăţa. Mă întreabă dacă mai ţin minte când mă plimba uncheşu' pe portbagajul bicicletei spre Fălticeni, pe drumul împresurat de nucii înalţi. Cum să nu ţin minte? De parcă ar fi fost ieri. Şi ce bună era dulceaţa din nucile verzi, musai să încercaţi dacă nu aţi făcut-o deja până acum, este deosebită.

Ia să vedem, ce mai găsim prin ogradă?

Un cioban bate-n lung şi-n lat imaşul cu ale sale mioriţe. Pe ici pe colo au mai răsărit câteva case, dar cândva era doar iarbă cât vedeai cu ochii. Loc numai bun pentru săniuş, din uliţă şi până la pârâu.

E ora prânzului, iar gândul la borşul de cartofi al bunicii nu-mi dă pace, hai, toată lumea în maşină! Ajungem, iar liniştea cartierului mă ia prin surprindere. Când eram un pici era o larmă de nu se putea auzi om cu om. Doar strigătul disperat al vecinului de la blocul de lângă reuşea să ne cuminţească, asta însă numai pentru câteva secunde, apoi loveam iar mingea, şi desigur trabantul lui, şi tot aşa, zi de zi. Bine, asta când nu umpleam locul de săgeţi de la lupta cu tuburile, sau când nu ne jucam cu carbidul, sau de-a v-aţi ascunselea, sau elasticul. Despre toate astea însă, în cadrul altei povestiri.

Acum, după masă, ieşim la o plimbare până la căsuţa din deal. Mai aruncăm o mână de grăunţe găinilor, mai mângâiem o pisică, mai fotografiem o floare. Astăzi ne relaxăm, iar de mâine începem treaba.

La mulţi ani bunica, te iubesc!!

Cu toate că nu suntem străini de munca câmpului, lipsa "antrenamentului" se simte. Totul devine limpede în momentul în care bunica ne arată şi ne explică.